Ura...şi, la gară! (despre dezamăgire)
Moto: "Se zdrenţuieşte umbra mea amară.../ (nu mai pleca, superbolă amantă!)/...îmbătrânesc luminile în gară/ şi iar încep scrisorile să ardă!" (Iolanda Cremene)
Am auzit că vine primăvara
spre aşteptarea mea, dinspre Bârlad...
trebuie s-o întâmpin cât mai repede
fiindcă vine cu trenul accelerat!
Trebuie s-o aştept, este superbolă
cum eşti (şi tu) şi cum erai odinioară,
când eram îndrăgostit lulea
şi mă mutasem tot (de tot) în gară!
Şi se crucea (mirată) şefa gării
cum stau aşa şi cum (în aşteptare)
făcusem o credinţă şi un rost
din amăgirea zilei următoare!
E timpul gata!...ura!...şi, la gară!...
(vine frumoasa mea accelerată)...
nu văd nimic, dar pun (încet) urechea
şi lacrima pe linia ferată !
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.