Cuvântul meu în formă de şotron (despre cioburi)

Aud şi văd cum strigă (de-acolo) şi aşteaptă
cuvântul meu (întâiul) în formă de şotron,
scris cu nuiaua dreaptă, sau zgâriat pe ţărnă,
pentru Ileana, Gheorghe, Maria şi Ion...
şi pentru toţi aceia, şi pentru toate-acelea
care-au ştiut să joace-n pătrate ciobul strâmb,
să-şi sară ne/norocul şi grijile şi plânsul...
şi să-i cuprindă somnul (adânc) în flori de câmp!

Aud şi văd cum strigă (de-acolo) şi aşteaptă
alte cuvinte-n formă (mereu) de alt ceva,
de/scrise cu cerneală, cu cretă, cu creioane,
pe cerul (şi pământul) sfinţit de mama mea...
sfinţit de alte mame rămase-ntru de-a pururi
pe/sub cuvinte (rare) frumoase-n timp şi-n ton,
să legene şotronul şi să-i oprească plânsul
pentru Ileana, Gheorghe, Maria şi Ion...!