Pur şi simplu, Universu-i mizerabil?! (nişte minciuni)

Universu-i pur şi simplu?!.../ Ce minciună gogonată
şi ce fals în timp şi spaţiu:/ plec? ori stau? cobor? sau urc?
dacă sufletul şi mintea/ celui(cestui) Demiurg
sunt aşa, cum ale mele,/ după cum s-a spus o dată,
prima dată, după chipul/ şi asemănarea lui...
ce să-ncep a mai pricepe?/ ce să-ncep a da deoparte?
ce să strâng din ceastă Viaţă?/ ce să pot din ceastă Moarte
a urî, a şti, a crede?/...Nu cumva-i al Nimănui
chiar şi Demiurgul? oare.../ (din ce-i râs, ori plâns, în Cale,
din ce-i strâmb, ori drept)...am voie/ să ascult şi să-nţeleg
doar Nimicul cum se rupe/ şi se-mparte la Întreg,
şi Întregul cu se zvârle/ la Nimic?...Al, a, ai ale
cui s-aceste gânduri false/ şi minciuni când Nimănuia
nici nu-i pasă cum că Nimeni/ doarme-n loc de Demiurg
şi-mi porneşte visul silnic:/ plec? ori stau? cobor? sau urc?
Universu-i mizerabil?!.../ Ce fantasmă!...Aleluia!