Campania VL "Comori de patrimoniu"/ "Poarta Turcească", monumentul dintre blocuri

"Poarta Turcească", o relicvă istorică de inspiraţie levantină, probabil din prima jumătate a secolului al XIX-lea, se află pe lista monumentelor istorice gălăţene. Apare discret, între blocuri, părăginită, cotropită de vegetaţie, cu tencuiala (urâtă!) căzută! O intrare sub formă de arcadă cu arhivoltă, din cărămidă, din păcate acoperită cu o masă cenuşie, care se desfigurează sub ploi! Blasfemie de ciment pusă precum maioneza, în 1995, când Primăria a „reabilitat-o”, folosind cărămidă de la o altă clădire, de sfârşit de secol XIX. Decoraţiunile din cărămidă au fost amputate atunci sub mistrie!

Atracţie şi pentru străini

"Poarta i-ar atrage pe străinii de oraş care ar trece prin zonă! Chiar zilele acestea au filmat acolo nişte italieni!”, ne-a spus Marius Mitrof, consilier la Direcţia pentru Cultură a judeţului Galaţi. Doi jurnalişti italieni, îndrumaţi în cercetarea lor de consilierul gălăţean, realizează un film, care va fi proiectat la Trieste, despre scriitorul Paul Morand, ataşat la Ambasada Franţei la Bucureşti, în 1943-44, căsătorit cu o gălăţeancă, Helene Crissoveloni. Consilierul le-a pus la dispoziţie şi dosarul care arată că scriitorul a lucrat şi la Galaţi, la Comisia Eurpeană a Dunării. „Trecând pe lângă Poartă, italienii s-au oprit şi au filmat-o”, spune Mitrof.
În 2011 şi 2012, Direcţia de Cultură a purtat discuţii cu Consulatul General al Turciei de la Constanţa, existând intenţia, din partea turcă, de a aduce specialişti în artă musulmană şi chiar de a contribui la finanţarea restaurării monumentului. Partea mai importantă a banilor trebuia însă alocată de gălăţeni, beneficiarii direcţi…

Turcul (mai) plăteşte?

"Nu a apărut nimic nou în privinţa proiectului legat de Poarta Turcească", ne-a spus şi publicista Gulten Abdulla Nazare, preşedinta Uniunii Democrate Turce Galaţi, care observă şi lipsa vreunei relaţii a autorităţilor gălăţene cu diplomaţii turci, de unde şi “îngheţarea” proiectului. "Toate primăriile au fost în vizită la noul consul, la Consulatul General al Republicii Turcia de la Constanţa, numai de la Galaţi n-a ajuns nimeni…"

La modă, acum două veacuri

Despre monument, aflăm că nu este o poartă turcească, nici măcar a unui han turcesc, după cum precizează consilierul Mitrof, însă meşterii angajaţi să construiască hanul au lucrat după moda de la… Înalta Poartă din prima jumătate a secolului XIX. Turcii, care şi-au inspirat la rândul lor cupolele moscheilor din arhitectura bizantină, au folosit şi elemente greceşti, cum sunt stâlpii, în stil ionic, de pe poarta gălăţeană.
Hanul apărea chiar într-o catagrafie, strămoşă a anuarelor din acea perioadă, când, spune consilierul, călătorii se cazau la mănăstiri, hanul cu etaj şi geamlâc din centrul de atunci al oraşului fiind o ofertă modernă. "Este de remarcat măiestria meşterilor, care au reuşit să realizeze decoraţiuni doar din cărămidă - aceasta înseamnă artă!", subliniază Marius Mitrof.

Ce trebuie făcut

Încă se mai poate restaura poarta acoperită cândva cu olane, construită din cărămidă subţire şi acum înfăşată în ciment, să redevină ceea ce a fost cândva! Drecţia pentru Cultură face demersuri din 2009, an de an, pe lângă Primărie, cu care s-a ajuns la "un acord, însă doar la nivel declarativ".
Zona ar trebui amenajată ca parc, îngrădită cu gard viu, s-ar putea face şi un havuz, spune consilierul, care atrage atenţia şi la posibilele hrube care ar fi putut exista pe sub han şi care ar putea face parte dintr-un complex exploatat turistic.
Proprietarul Porţii, Primăria, trebuie să apeleze, însă, pentru proiectul de restaurare, la un arhitect atestat de Ministerul Culturii, iar la Galaţi nu avem un astfel de specialist. Proiectul trebuie să primească avizul Direcţiei de Cultură, iar lucrările pot fi executate numai în prezenţa unui restaurator atestat.

Istoria unei bălmăjeli

În 1982, a fost dărâmat o parte din zidul hanului, din greşeala unui muncitor constructor de blocuri, iar în 1984, hanul şi alte case din zonă au fost demolate, făcând loc blocurilor. Deşi intenţia de a fi refacută poarta a existat şi atunci, în 1995, firma Primăriei, SC Construcţii şi Reparaţii SA, a făcut lucrarea de mântuială, fără să refacă şi decoraţiunile iniţiale din cărămidă. Iar prin 2010, lângă poartă apăruse chiar un WC ecologic! Şi nu era... de patrimoniu!