Trei doine (de la preotul Constantin Filimon)

Spune-mi două doine, mamă.../ şi o doină de plecare!...
tare zici frumos şi bine/ când mă uit şi totu-i gata,
când căruţa-i pregătită/ şi plâng boii în picioare,
când ograda plină-i toată-n/ largul ochilor lui tata!
 
Uite, se îndoaie timpul,/ scârţâie şi se opreşte,
zice trei cuvinte, intră/ şi aprinde-o lumânare...
uite, vremea să la poartă,/ ninge mult şi româneşte,
ochii tatei tac pe prispă,/ boii cată-n depărtare!
 
Uite, preotul cuvântă,/ dă din cruce, din căţuie,
poartă ochii înspre boltă,/ poartă ochii înspre poartă...
n-ochii tatei văd ograda-n/ lăcrămare, amăruie...
n-ochii boilor văd plânsul/ negru, cu arcada spartă!
 
Gata, mamă, cred că-i gata.../ ochii tatei cată-n casă
şi se uită la matale,/ într-o ultimă uitare...
Spune-i că te-ntorci, la noapte,/ liniştită-n vis, frumoasă...
mamă, spune-i două doine.../ şi o doină de plecare!