Un copac şi o copacă (pastel)

Am fost Aici... (înalt şi-naltă, scund şi scundă)...
(ne)cunoscuţi şi tăcători (ca doi salcâmi)...
toţi se mirau: uite-un salcâm! uite-o salcâmă!...
şi eu visam că te sfărâm, că mă sfărâmi!

Pură şi simplă, pur şi simplu... [pur şi simplu:
sunt năzdrăvan şi te visez (naiv) la cub]...
ai tot ce (n)-ai luat din moartea căprioarei,
am tot ce (n)-am luat din viaţa unui lup!

Sunt lacom trist, eşti blândă tristă şi pustie:
pustiul meu e fără capăt şi deşert,
pustiul tău e scump şi plin cu cele fete
morgane... [ştiu, văd şi aud cum nu (?) le pierd]!

Zadarnic strig, zadarnic strigi... (nu se aude!)...
ştim amândoi ce-nseamnă strigătu-n pustiu...
ci numai tu-mi floreşti (mereu, mereu) salcâmii
să-mi spună-(n alb) că niciodată nu-i târziu!

Stau lângă drum, stai lângă drum... poate se suie
(după răspuns) vreo întrebare (printre flori)...
şi poate fură de la păsări vreo păsare
că va să mor (ne)păcătos... dac-ai să mori!...

Hai să fugim (unde nu-i timp de aşteptare)
cu caii verzi de pe pereţii tăi şi-ai mei...
şi să rămânem un copac şi o copacă
(ne)cunoscuţi (?!) printre salcâmi şi printre tei!