Vreme de Gorgoaze (şi de Veşnicie)

Sărut mâna, Vreme de Gorgoaze,/ vreme de uitare şi pelin...
se-întorc unii, ş-apoi nu mai pleacă,/ pleacă alţii, însă nu mai vin,
unii dorm pe marginile gliei/ şi aşteaptă pâine multă-n spic,
alţii dorm sub glie şi visează/ timpul tot al marelui Nimic!

Sărut mâna, Vreme de Gorgoaze,/ vreme de cuibare şi de cânt...
hai să dăm scrisorile din poduri,/ hai să recitim trecutul sfânt
şi să ni se pară că aceste/ duceri şi aduceri în aminte
sunt re/pomeniri nemuritoare,/ nu cerneluri stinse, nu morminte!

Sărut mâna, Vreme de Gorgoaze,/ vreme de rămas cu ochii sus,
unde nu s-adună nici un minus,/ unde nu se scade nici un plus,
unde-s toate scrise dinainte/ pentru ochii celor de sub jos,
celor care ne-au lipit o casă/ şi în poduri ne-au lăsat frumos!

Sărut mâna, Vreme de Gorgoaze,/ vreme de secară şi de grâu...
hai să-i dăm uitării dezlegare,/ şi s-o dăm la vale, pe pârâu,
şi s-o scriem, s-o citim întruna,/ să jucăm şotron cu-acei plecaţi...
şi să stăm, la geam, o veşnicie,/ doi printre muşcate şi muşcaţi!