O lună şi nişte geamuri (pastel apocrif)

Prin geamuri...cu ură şi scârbă mă bate
o lună sătulă de toţi şi de toate,
o lună lividă, murdară de mine,
o lună cu gânduri şi raze puţine,
 
o lună cu cearcăne, răni şi osândă
să (supra)vegheze, să steie la pândă,
prin sticlă slinoasă de geamuri să vadă
minciuni zvârcolite-n păcat şi-n păcată!
 
Şi trece de sticla ferestrelor mele,
şi trece de sticla ferestrelor tale...
dar lungă-i pedeapsa când (fără perdele)
atâtea ferestre-o aşteaptă în cale...
 
şi multe, şi alte, şi multe, şi alte
ferestre mărunte, ferestre înalte...
(hulpave de carne-n muşcare nebună)...
vor nopţi fără somn, vor bătaie de lună!
 
Şi bate regina uscată, şi bate...
nu poate să fugă...(nimic nu mai poate)...
nu poate să plângă, nu ştie să urle,
să zvârle blestem şi-ntuneric pe turle,
 
şi umblă şontâc, osândită să vadă
păcată-n păcat şi păcat în păcată...
Prin geamuri...cu ură şi scârbă mă bate
o lună sătulă de toţi şi de toate!