Din colecţia "Poezii rămase tablou"/ O substantivă indezirabilă (ultima rugăminte)

Nu mai rezistă printre gunoaie şi blesteme,
printre indiferenţa şi scuipatul cestui om inteligent...
nu-i mai suportă pe cei care se dau cu aramă pe faţă,
nu mai poate fi cenuşăreasă,
e gata să plece oriunde şi oricând,
însă n-o mai vrea şi n-o mai strigă nimeni la poartă,
chiar dacă-i din ce în ce mai frumoasă...
şi n-o mai ajută nimeni să coboare dintr-o carte
ori să se suie într-o carte
cum numai o prinţesă ştie să coboare ori să se suie...!
 
Unii au declarat-o substantivă non grata,
alţii au declarat-o non umana,
şi unii şi alţii au trecut la ură, huiduială şi lapidare...
Ea-i o Maria-Magdalena foarte frumoasă
şi râvnită/visată până şi de cei care zvârle cu pietre...
Ea-i Mama Poeziei din totdeauna...
şi în braţele-i lungi ar vrea să moară oricine...
Vă rog foarte mult: Lăsaţi Metafora să vină la mine!