Cronică de cenaclu: Minitragedie ca un strigăt

(...) Sunt unele nopţi în care nu pot adormi. Obiectele tac, mă privesc stinghere. E o linişte cumplită, ca o iarnă în care sufletul meu e căprioara rănită de lângă lacul îngheţat de amintiri cu tine. Întunericul e pământ ce apasă pe pleoape. Mi-e dor de tine, dor ce lasă o dâră de sânge în cameră, pe zăpada pe care doar eu o simt, pe care doar eu o calc, pe care doar eu dorm atunci când absenţa ta e atât de puternică încât să-mi îngheţe gândurile. Aşa se creează un neant în mine, un neant cu numele tău. Când voi deschide fereastra, soarele are să cureţe sângele închegat de pe botul căprioarei ce-a vrut să se-adape. Mi-e dor de tine. Dor ca o dâră de lumină în urma atingerii noastre din urmă. (...)
(Sabina-Daniela Penciu - exerciţii de stare)

„Ca unitate, textele sunt cam oscilante/ sincopate - când paroxistice, când line; expresiile sunt frumoase, fără a fi dulcege; imaginile - puternice şi penetrante; un sine întors către el însuşi; multă delicateţe şi singurătate; o minitragedie ca un strigăt; nu pastişează, nu ciupeşte din marea lirică, are simţul economiei textului; texte eroice ca sinceritate şi putere de analiză.” (Stela Iorga)
„O adunătură de esenţe; creează o atmosferă delicată, fragilă, de un impact vizual remarcabil.” (Anca Şerban Gaiu)
„O compoziţie puternică; imagini încărcate de sentimentalism şi tensiune; are nişte termeni preţioşi la care ar trebui să renunţe.” (Tudor Neacşu)
„Structural, textele cam suferă; are cuvinte/termeni care balastează textul; are poezie/filon poetic, dar are şi nişte excrescenţe la care ar putea renunţa.” (Nicoleta Onofrei)
„O sensibilitate puternică, impresionantă, care susţine bine textul; să fie atentă să nu exagereze cu termenii aşa-zişi preţioşi - altfel, poate eşua în banal.” (Victor Cilincă)

Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Ion Zimbru.