Până iau lumină-n buzunare (pentru Costel Toma, 42, La mulţi ani!)

Ce (mai) face... (oare)... Timpul meu,
Vremea, Pacea şi Mirarea mea?...
Azi (mă) fac urât la Dumnezeu
să-mi sfădească Steaua, să mai stea

până-mi iau Lumină-n buzunare
şi mă duc s-o duc tocmai atunci,
în secunda Naşterii din care
ne suim... şi coborâm sub Cruci,

ne suim o dată, şi-nc-o dată,
ne suim şi coborâm mereu,
într-o Roată... (în aceeaşi Roată?!)...
şi-l vinovăţim pe Dumnezeu,

şi-l sfădim, şi-l dăm cu vorbe (g)rele,
şi-l urâm că ne-a luat din Timp,
ne-a umblat la Visuri şi la Stele,
şi ne-a dat Nimicul Tot la schimb!...

(Tot Nimicul?... sau Nimicul Tot?...)
ce-ntrebare!... cine-mi dă răspunsul?...
Sudul stă aiurea lângă Nord
şi aşteaptă să se nască Unsul

şi să-mi spună... [cât ar fi de greu
sau uşor... dacă (mai) vrea să Stea]:
ce (mai) face (oare) Timpul meu,
Vremea, Pacea şi Mirarea mea?