O Femeie de Apă (la mormântul lui Manole Nadă, Dumnezeu să-l ierte!)

Moto: "Plouă...de rupe Pământul./ Femeia de Apă îşi ţine Cuvântul." (Consilier de Taină Literară)
 
Încă mai am ce pare/ că (n)-ar fi fost vreodată
decât abandonare/ în sacru şi profan:
un fel de miozotis uitat.../ să (nu) se poată
(ne)conteni strigarea-n/ registru (in)uman!
 
Încă mai dau ce pare/ că (n)-am primit atuncea,
în clipa exprimării/...(prin lacrimă şi plod)...
a Celei fără Capăt,/ care-mi visase crucea
şi mi-a crescuto-n pântec,/ încet, până la rod!
 
Încă o duc...şi-(mi) pare/ că (nu)-i urât "a duce"
cât sacrul şi profanul/ falsează (in)corect,
cât prostul şi deşteptul/ îmi fură de pe cruce
"aici (se) odihneşte".../ (nu)-s ultimul suspect?!
 
Încă mai stau...de ploaie/...(şi-i gata să înceapă
în fiecare clipă)/...şi mă ridic, şi-o duc,
şontâc-şontâc, spre ţărmul/ Femeilor de Apă,
mă sui pe-o scară şuie.../ stau...şi cobor pe rug!