Titanic Fals (rechizitoriu)

Bună seara, Doamna mea de Seară...

vezi, la noapte, poate mă visezi

căutându-ţi rochia de stambă

prin tăcerea Marilor Livezi

ale vremii când stăteam la pândă

şi veneai...veneai...veneai să scuturi

mere interzise Nemuririi

şi păzite de poeţii-fluturi!

Noapte bună, Doamna mea de Noapte...

îţi trimit un vis cu măr şi vals...

muşcă-l fără milă...şi dansează-l...

eu nu pot...eu sunt Titanic Fals,

umblu fără rost prin Veşnicie

şi nu pot afla nici un gheţar...

vezi, nu am nimic, n-am nici o rană...

şi mă ştie lumea în zadar!

Bună dimineaţa, Doamnă Dimineaţă...

a fost mare mărul? valsul ţi-a ajuns?

ai văzut cum Steaua falsului Titanic

pâlpâie de parcă nu mai are Sus

şi abia se ţine de Lumină, parcă

vrea să se oprească şi să vină Jos,

să primească, simplu, sărutarea gheţii?

fără Veşnicie nu e mai frumos???