Căruţa cu mere (pentru doamna Maria Damian, La mulţi ani!)

Mai trece pe drumuri căruţa cu mere,
adusă de-un cal şi-un sărac fără bici...
nu cumpără nimeni... şi nimeni nu cere...
şi n-o să mai vină (vreodată) pe-aici!

La porţi ies mirese ca nişte garoafe
sfinţite cu lacrimi de mire moldav...
s-aude aproape, aproape, aproape
un greier adânc în tristeţe şi praf!

Aud (pân-acum) hai la mere... întruna...
(ce toamnă frumoasă! ce sfânt adevăr!)...
şi vine doar seara-mpreună cu luna
s-adune potcoave şi urme de măr!

Şi trece căruţa, şi-n toamnă se pierde...
(mirese miresme şi aripi închid)...
Odată... era un sărac... foaie verde
iluzii aduse cu forţa la zid!