Salcâmul fără umbră (rugă solemnă pentru Georgiana şi Ana, românce din Livorno, cititoare de VL)
Eu sunt salcâmul cel fără umbră,
cel fără cântec şi fără noroc...
Vine securea, vine şi toamna,
vin să mă ducă mâncare la foc!
Salcia soră stă mai încolo,
are de toate la cald şi la frig...
Pic din picioare, ochii mi-s gata,
am doar o vorbă pe care o strig:
Salcie, salcie...hai dă din frunze,
hai, dă din păsări, salcia mea!...
Vino încoace, vino aproape,
vino la mine, salcia mea!...
Nimeni nu vine...(cum altădată)...
să stea oleacă...(de ploaie şi vânt)...
(eu sunt salcâmul cel singuratec)...
toţi moromeţii s-au dus în pământ!
Inimii mele nimeni nu-i zice,
nici n-o ajută să moară frumos...
Nimeni nu-i zice "la revedere",
nimeni nu-mi zice să merg sănătos:
Salcie, salcie...hai, dă din frunze,
hai, dă din păsări, salcia mea!...
Vino încoace, vino aproape,
vino la mine, salcia mea!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.