Cronică de cenaclu: Belerofon, selfie cu Himera

După publicarea volumului "Gargoyle" în colecţia cArtESENŢE, Nicoleta Onofrei debutează realmente, la editura Timpul, cu volumul de poezii "Chimera între ziduri", volum din care a citit la ultima şedinţă de cenaclu.

Această Chimeră are o sensibilitate acută, însă uşor mascată, nefiind expusă într-un mod teatral, cu un ritm interior şi o muzicalitate bine conduse, este de părere Ion Avram. A.G. Secară, cel care semnează postfaţa volumului, admiră decorul de mucava în care autoarea construieşte un mic coşmar şi unde ne invită text după text.
Folosindu-se de paradoxuri (Victor Cilincă), Chimera impresionează cu formule intense şi precise, care te invită să explorezi (Tudor şi Carmen Neacşu) cele mai adânci şi nefireşti beciuri ale fiinţei umane. Universul poetic al Nicoletei, e de părere Anca Şerban Gaiu, i s-a întregit, estompând duritatea textelor din trecut, ceea ce o face pe autoare să folosească o ecuaţie lirică superioară, omul fiind redus la nivelul furnicilor, al gândacilor... (Cristina Dobreanu)

Atmosfera din paginile volumului conduce la un spectacol în care eul dispare, accentul căzând mai mult pe un personaj colectiv (Simona Toma). Acest personaj colectiv, aş completa, umanitatea cu toate ale sale, e reprezentat de această Chimeră venită din adâncurile istoriei umane, ce se confundă cu propriul său trecut, iar autoarea nu îşi asumă rolul lui Belerofon, cel care călare pe al său Pegas omora Himera în vremurile mitice, ci al unui pictor expresionist, preferând s-o închidă şi s-o expună lumii întregi în tuşe dure - căci un mijloc suav de expunere nu serveşte cauza -, groase şi la fel de mitologice, precum găsim în tablourile lui Georges Rouault.
Acestea fiind spuse, vă aşteptăm şi astăzi, de la ora 18.00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", pentru a-l asculta pe Paul Berenştain.