Întruna şi niciodată (foto/poem în livadă)

Moto: "Două inimi când se-mbină,/când confund pe tu cu eu,/ e lumină din lumină,/ dumnezeu din dumnezeu!" (Mihai Eminescu)
 
Fii foarte-atentă: n-are nici o pată,
e pură, simplă, umblă prin livezi,
face frumos şi verde, nu s-aude,
vine şi pleacă, însă nici n-o vezi!
 
Nu ştii când vine şi nu ştii când pleacă,
e singura fecioară-n veac de veac,
nu poate nimeni să o ia acasă,
nu poţi să-i vii, nu pot să-i vin de hac!
 
Vine, dar nu-i...pleacă, dar e...(întruna)...
bate în geamuri, însă n-auzim...
ea duce şi aduce, ea-nsemnează
botez, iubire, nuntă, ţintirim!
 
Nu-i veche, nu-i nici nouă, niciodată...
ea se mai ţine (astăzi) de cuvânt:
face frumos şi verde pe retină...
şi cred că eşti (prin ea) şi cred că sânt!