Dezlegare la verde (portret bulevardier în gutui bemol major)

Ce frumoasă şi deşteaptă/ e femeia verde!...
(n)-o iubesc, şi (n)-am ce-i face,/ şi (nu) am ce pierde!
Stau la pândă în gutuiul/ de la geamul care
mi-o arată cum se-mbracă/ şi cum pleacă...Oare
unde pleacă? de ce pleacă?/...Eu nu pot a crede
că se duce să mă-nşele...Amintiri concrete
despre ceastă femeiuşcă/ blândă (prea) suveică?
N-astă noapte, printre crânguri,/ ne-ntâlnim la teică
şi-nvăţăm: "(n)-a fost o dată/ (cam) ca nici o dată
un zmeu verde, crud şi aprig?/...(nu) a fost şi-o fată?
(nu) a fost şi-un făt (din ăla)?...(n)-a fost şi-o poveste
(care-abia mai suflă-n rafturi/ şi prin palimpseste)
despre ei, tustrei şi harnici,/ puri şi simpli, tandri?
(nu) s-au prea luat la trântă,/ scumpi, printre oleandri?
(n)-au făcut şi hârjoneală,/ visuri, jucărele?
(n)-au văzut (prin totdeauna)/ stele verzi?...(ce stele!)...
(n)-au făcut şi nuntă mare/ la-mpăratul verde?"...
Învăţăm, avem ce face.../ şi n-avem ce pierde!