Dacă nu-i dai, nu-l bate! (o dare de samă)

Dacă nu-i dai bani, nu-l bate.../ cică trebuie plătit!...
altfel, cică nu s-aude!.../ nu l-aşteaptă cel de Sus!...
nu-i deschide pe degeaba,/ nu-l primeşte-n Judecare,
nu l-întreabă de păcate:/ dac-a spus, dacă n-a spus,
 
dac-a dat cu duşmănie,/ cu smerenie, cu sârg...
şi, dacă n-a dat, de unde/ să (se) facă Rai, să-i dea
şi lui Parte într-această/ plictiseală cu verdeaţă,
să trăiască mult şi bine,/ după ce-a murit, cândva?
 
Dacă-i dai, îl bate tare.../ zici că-l sparge!...şi îi zici:
dă-i bătaie, dă-i să-i sară/ ţăndări dangătul deştept!...
să audă, să-nţeleagă,/ să se bucure (în pururi)
cest cu bani, cu lumânare/ şi cu mâinile pe piept,
 
cest cu flori,/ cest cu icoană,/ cest aşa tăcut de Tot...
cest de Jos, cum i se spune/ cestui simplu din sicriu,
cest ce-a ispăşit Pedeapsă/ până-n astă despărţire,
să trăiască mult şi bine,/ după ce-a murit...de Viu!...
 
Bate zdravăn, să (se) simtă/ cel de Sus şi cel de Jos...
clopotarule, fii mândru,/ nu fi lacom...eu ţi-am dat
să-l baţi până se sfărâmă/ şi începe să scâncească
Timpu-n scutecele mele/ de Viu...mort (ne)Judecat!