Nu atingeţi cercurile mele!

(calul popii)

Când nu ai ce se mai poate şi nu poţi ce se mai are,
dai din dar şi dai din coate, iei din cerc, pui în cercare…
şi te plimbi pe malul gropii, chiar în ciuda ostenelii…
Ce frumos e calul popii când te doare-n dorul lelii!
Trece unul plin la pungă, cu insignă şi cu burtă,
poartă una foarte lungă şi cealaltă foarte scurtă,
cum scria demult poetul care nu credea vrodată
că încetul cu încetul va-nvăţa muri să poată…
Zboară câte-o păpădie şi nu ai nimic a pierde…
Greu s-aude, greu se ştie ce frumos e calul verde!
Deseori, cântând în baie, pe pereţii tăi se vede
cum nechează şi cum taie diametrul Arhimede!…
Când nu poţi, te dai pe faţă…când nu ai, nu-ţi este frică…
pune mâna şi învaţă!…(noli tangere…adică!)