Un ucigaş visător (pretext cu gene false)

Tot zvârle seminţe... (prin haos)... tot ară...
(seminţe cu gene de cald şi de frig)...
cultivă ecouri şi drojdii şi resturi
din visu-i... şi iese nimic... tot nimic!

Seminţe bizare, sterile, fecunde,
cu gene mai false, mai scurte, mai lungi...!
Acest ucigaş visător se tot joacă
de-a tot cu nimic, de-a acum cu atunci!

Tot zvârle seminţe, mănâncă seminţe
şi scuipă în ochi infinitul mărunt...
se crede mai mare decât tot nimicul
mai mult decât tot cest etern muribund!

Sec, miez, tot, nimic... definiţii, palavre
din genă, din mugur, din floare, din fruct...
pe când clar/obscurul nuntirii alb/negru
şi dulce/amar fac şi viu şi defunct!

Algebre şi muzici funeste-n cuante
fac des/amăgiri care mor, curg, mor, curg...
des/fac urâţenii... re/facerea lumii
departe-i de-acest ucigaş demiurg!

Dar vine şi el cu minciună şi cruce,
cu alţi şi cu alţi mărunţei făcători,
cultivă doctrine, cadavre... şi-ţi spune
că eşti, că trăieşti când ţi-i clipa să mori!