O doamnă banală (cu literă mare şi sine-qua-non)

O ştie oricine... nu-i nimeni în stare
să stea fără ea sau să meargă oriunde...
ea-i alfa, omega, păgâna şi sfânta,
ea-i moarte şi viaţă de mari şi mărunte!

Şi-i pricină dreaptă a lumii în care
norocul se-nvârte, s-opreşte, se-nvârte...
şi-i soră cu sfera, şi-i soră cu cercul,
conduce frumoase, reci, calde, urâte!

Ea cară prezenţă şi lipsă-n uitare,
răstoarnă rotund pe aduceri aminte...
ea-i mamă (şi fiică) sublim-a ro(s)tirii
cu alte cuvinte-ntre alte cuvinte!

Ea-i vrednica ta şi a mea întru imnuri
şi ode, şi lauri, şi plâns, şi statuie...
unealtă divină, dar şi diavolească,
pogoară şi suie... pogoară şi suie...!

Chiar dacă a fost şi-a torturii, e timpul
s-o scriem cu literă mare, îndată...!...
Să vină olarul, să vină rotarul...
să mergem la doamna banală şi Roată!