Fluturul de şapte (pastel de sezon)

Am zis că vii cu fluturul de şapte...!...
Sunt pregătit, mă duc să te aştept
acolo şi atunci, unde, odată,
din adâncimea unui înţelept,
mi-a coborât (în Suflet şi în Cale)
alt fel de capăt, alt fel de-nceput,
alt fel de-a vrea înalt şi de-a pricepe
lumina celui ochi Necunoscut,
fără de care (pururi) nu se poate
nici eu, nici tu, nici fluturul de şapte!

Puţin, foarte puţin... gata, s-aude
scurtarea depărtării... văd (şi-n gând!)
apropierea cestui Pur şi Simplu
fâl-fâl, fâl-fâl... minune fluturând
verde, albastru... delicat în tonuri
calde şi reci, cu tâlc de rogvaiv,
desfăşurare clară, majestoasă,
din ochiul Tot, din ochiul Catastif,
o zi ş-o noapte, înc-o zi ş-o noapte...!
Am zis că vii cu fluturul de şapte!