Un poem…de paşti (ergo sum!)

Vin vii să vadă viul cum se suie
(cu viaţa lui) pe crucea tuturor…
(vin cu păcate, vin cu-ngenunchere)…
sfârşit şi început mântuitor!
 
Vin vii să vadă mortul cum învie…
(şi vin pe brânci, şi vin târâş, oricum)…
vin să-l ajute şi să-l venereze
suind golgota în/spre ergo sum!
 
Vin vii să vadă slavă şi-mpăcare,
s-audă ce-nţeleg şi ce-nţelegi,
cum nu există viaţă fără moarte
şi moarte fără viaţă-n veci de veci!
 
Să vadă şi s-audă măreţia
şi rostul întâmplării de a fi
scalv al nădejdii şi-al deşertăciunii
şi-al crucii şi-al iubirii…zi de zi!
 
Vin vii visând o veşnică voire…
(crezând că niciodată nu-i târziu)…
să-(şi) ia lumină din sfârşirea morţii
pe care-o socotesc, însă n-o ştiu!
 
Să-şi ia lumină pentru mai departe:
pe cale, pe cărare şi pe drum...
şi să priceapă cum se bate viaţa
pe cruce-(n cuie)…întru ergo sum!