Aşteptare în oglindă (catharsis... la îndemână şi la îndeochi)

Uitată pe clavir, oglinda pare
singurătate-n somn şi-n manuscris
şi-n vis frumos... acelaşi vis al aşteptării
cu geamul dinspre linişte deschis!

Visează s-o privească o femeie
în aşteptarea celui ce-a plecat
s-aştepte trenul cu mătase pentru nuntă,
în gara de atunci, uitată-n sat!

Căci vine din demult şi din departe
şi-aduce, doar pe-acolo, foarte rar,
mătase rară, pentru trena mult mai lungă
decât lungimea trenului mărfar!

Uitată pe clavir, oglinda pare
adânc la îndeochiul tuturor,
să-ncapă cei care (mai) au la îndemână
vederi înalte despre somn uşor!

Să intre toţi în apele-i morgane,
aşa, ca-ntr-o nuntire până când
apare trenul cu mătase pentru-n pururi
şi se întoarce mirele plângând!

Dar n-o priveşte nimeni, niciodată...
şi tot visează, şi rămâne-n vis...!...
Oglinda mea stă-n singurarea aşteptării
cu geamul dinspre linişte deschis!