Moldova (supra/poem între cer şi infinit)
Moto: „Când (mai târziu) a putrezit catargul,/
sirenele muriseră la prova./
Îndrăgostit de-a lungul şi de-a largul,/
visam Ithaca, dar strigam Moldova!” (Iolanda Cremene)
în moldova poeziei ziua-i cât o săptămână
mor poeţii în picioare sprijinindu-se de lună
noaptea doare ca o rană visul prinţului levant
în păduri necunoscute mor mistreţi de diamant
face-s-ar ca mâine astăzi duminica viitoare
în moldova explodează ouă de privighetoare
se aglomerează lacrimi între cer şi infinit
orbul mângâie distanţa de la pâine la cuţit
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.