13-14 şi 15-16 [cel mai frumos poem cu Vişin(ic)a]
O, zei!... ce minunată Vişin(ic)ă!...
(!plus două zeci şi patru de carate!)...
mă uit la ea, m-apucă treişpe-paişpe
şi cinşpe-şaişpe gânduri preacurate!...
Şi-un fel de dor candid, fără sfârşire,
şi-o viaţă defensivă, fără moarte...
şi stau la geam, şi-o chem la poezie,
dar ea nu vine... şi mănânc muşcate!...
Dar e frumos!... nu poate să nu fie!...
în preajma sa, toţi mor de admirare,
toţi zic şi scriu în gând: jos pălăria!...
şi-şi pun de vis! şi de spânzurătoare!
În preajma sa, nu-i chip de veşnicie!
în preajma sa, doar clipa se petrece!...
e ea mai rece dintr-un iad al lumii,
dar cea mai caldă dintr-o lume rece!
Şi uite-aşa m-apucă treişpe-paişpe
şi cinşpe-şaişpe, şi mănânc muşcate!...
O, zei!... ce minunată Vişin(ic)ă
îmi smulge timpul din singurătate!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.