Când pierzi o carte din bibliotecă (la mormântul lui Costel Turcov din Cudalbi, Dumnezeu să-l ierte!)
Nimic (nu)-i de aşteptat să se întâmple
în această oprire, căreia i se spune viaţă pe pământ:
nici rele, nici bune, nici pătrate, nici rotunde...
chiar dacă tu eşti o sântă... chiar dacă eu sunt un sânt!
Nimic (nu)-i de aşteptat să se piardă
printre alte cuvinte mai mult ori mai puţin uitate:
nici aproapele, nici departele, nici vrăjmaşul,
nici prietenul cel mai bun/scump dintre ne/vertebrate!
Nimic (nu)-i de aşteptat...
însă pe toate le primim fără nici o crâcneală,
chiar dacă nu eşti o sântă, chiar dacă nu sunt un sânt
în această in/discretă şi impară alcătuială!
Şi, totuşi, există o părere de rău,
cea mai mare din această viaţă ne/împăcată:
când (îţi) dispare (când pierzi) o carte din bibliotecă
şi ştii că n-o mai scrie nimeni, niciodată!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.