Nici floarea de tei nu mai ştie
(pastel postum)
Pe strada îngustă şi veche
şi încă frumoasă şi vie,
de când n-o mai văd pe Maria,
nici floarea de tei nu mai ştie.
Ferestre deschise şi rare
scot muzici aproape uitate,
simt vremuri ascunse în pietre,
ascult şi mă uit la muşcate.
Sunt multe şi roşii şi albe
la geamuri muşcate de vreme…
aud că Maria se-ntoarce
să-mi dea la cules crizanteme.
Aud cum răsare Maria
pe strada cu şcoală pustie…
Sunt sau nu sunt pân-la toamnă?
Nici floarea de tei nu mai ştie.
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.