Ca şi cum... (fără îndoială)

Acesta-i ulciorul... bea-l până la capăt,
acum şi aici, fără milă... bea tot...
e vinul nădejdii, dar şi al uitării...
prieten de timp, şi de loc, şi de mod!

Bea tot... şi aşează-ţi urechea pe lutul
în care stă duhul... (şi diavol şi sfânt)...
mai toarnă o dată, mai umple o dată
cest gol ca o groapă în cer şi-n pământ!

Şi spune ce-auzi... eu aud murmurare
adâncă şi naltă, aud rugăciuni:
e duhul iubirii, dar şi al tristeţii,
e-al celor frumoşi, e al celor nebuni,

al celor cuminţi şi al celor ce strigă
în van, către cerul străin, chior şi mut,
al celor ce merg pe-o cărare pierdută
de mult, de atuncea, de când a-nceput!

Răstoarnă şi bea pe altarul mirării
şi-al setei că eşti şi-ai putea să nu fii
acum, în secunda când vinul te-mpacă
şi-ţi smulge-ndoiala din ochii pustii!

E trist şi zadar când paharele-s goale
şi clipele vieţii sunt gloanţe dum-dum...
hai, cheamă iubirea, şi uită, şi uită...
şi umple ulciorul... şi bea... ca şi cum...!