Până la şapte (despre opt orizontal)

Hai, domnişoară, hai, domnişoară,
dă-mi oleacă de noapte...
toată ziua m-a făcut de ocară:
nu ştiu să număr până la şapte!
 
Facă-se mila ta, facă-se vrerea ta:
scoate-mă din strâmtoare...
uite-aşa am să te mir, uite-aşa... 
şi am să număr în continuare!
 
Am să învăţ să număr până la opt,
dacă ajung până la şapte...
până la opt orizontal,
deoarece vertical nu se mai poate!
 
Cred că-l ştii bine pe opt orizontal:
cel care nu se termină...
am să vin la tine cu şapte(le) meu,
să-i dai nişte lumină!
 
Să-i dai şi să-i spui că dincolo nu
mai există noapte şi ziuă,
că nu-i decât alt cineva,
care bate (de-a valma) apa în piuă!
 
Hai, domnişoară, hai, domnişoară,
învaţă-mă până la şapte...
apoi, dacă nu-i cu bănat,
să trecem de la vorbe la fapte!