Pe lamă de cuţit (cu inginerul Milică Iancu, în ceas aniversar)

!mic, bolnav şi lămurit,/ mergi pe lamă de cuţit:
doar tăişul se aude/ sângerând picioare crude...
până-n deal şi până-n vale,/ cicatrici fundamentale...
(multe, una lângă alta,/ parcă s-au făcut cu dalta)...
să se vadă, să rămână/ până tocmai la fântână,
să se ştie despre ele/ c-au fost răni pe măgurele...
cicatrici miraculoase/ până-n ochi şi până-n oase!
câte păsări se adună,/ albe, dincolo de lună,
şi nici una nu mai poate/ să se-ntoarcă unde bate
vântul de odinioară/ prin fântâni cu apă chioară...
prin păduri cu lemne crude/ doar tăişul se aude
sângerând picioare goale.../câte răni fundamentale,
câte lemne de vioară/ arde focul astă-vară...
lamură până la moarte.../ viaţă cu arcade sparte!...
mic bolnav şi lămurit,/ mergi pe lamă de cuţit:
greier cu vecia frântă.../să vedem cine mai cântă!