Amintire cu nu-mă-uita (transcendental tangou)

!zicea că toate-toate sunt departe,
şi n-am s-ajung, şi n-am să le găsesc...
degeaba cred şi sper în „după moarte”,
cu „pământesc” şi fără „pământesc”!

!zicea că toate-toate sunt aproape,
dar nu le văd, şi nici nu le ghicesc...
degeaba cred că viaţa (nu) mă-ncape
cu „omenesc” şi fără „omenesc”!

!zicea, nitam-nisam, că lumea largă
e-o sumă oarecare (?) de strâmtori...
eu fluieram şi fluier „treacă-meargă”...
şi „totdeauna” moare... uneori!

!nălţare... şi surpare... şi nălţare...
şi iar surpare... rareori... ades...
ţi s-a părut, cumva, şi nu-ţi mai pare?...
aşa zicea... şi eu n-am înţeles!