Atât (şi nici măcar atât)

!hai să mergem ziua şi frumos/ prin tăcerea firelor de iarbă
până la sfârşit şi până când/ stă a câta oară să înceapă!
!mergem încotro nu ne oprim/ unde întunericul aşteaptă
să ne vadă paşii spre atunci/ totdeauna supra niciodată!
!uite am ajuns la orizont/ parcă se aude cum o poartă
se deschide către nicăieri/ doamne câtă artă pentru artă!

!hai să mergem noaptea şi încet/ luna trece cu arcada spartă
de atâta vreme fără noi/ şi ajută stelele să ardă!
!mergem pe covor de licurici/ şi-auzim şoptiri de-odinioară
printre greieri sfinţi şi talentaţi/ până la-nceput întâia oară
unde stă lumina într-un punct/ gata de plecat cu prima rază
şi ne vede cum intrăm sfioşi/ pe aceeaşi poartă fără casă!

!mergem azi oricum şi până când/ se termină toată nicăierea
până când se scade doi din doi/ şi dispare moartea şi-nvierea!
!gata am trecut şi de trecut/ şi de nimeni şi de tot şi toate
nu-i nici viitor şi nici prezent/ şi nu-i nici măcar singurătate!
!artă pentru artă auzim/ spune-mi „ţie” apoi spune-ţi „mie”
hai să mergem tocmai unde nu-i/ nici măcar această poezie!