O singură şi-un singur (catharsis)

Pe marginea Cărării din/spre tine
sunt lacrimi fără glas, şi rugăciuni...
la capete-s biserici care-aşteaptă,
şi clopote pe care să le suni
când vii sau când te duci în căutarea
timpului tău amestecat cu-al meu,
s-audă începutul şi sfârşitul
unde-i stăpân şi iartă Dumnezeu...
şi unde totul stă într-o secundă,
sub semnul sfânt al tristului Mereu!
 
Pe marginea Iubirii din/spre tine
sunt numai ochi de pasăre cântând
n-întâmpinarea trecerilor noastre
spre mâine, ieri şi astăzi şi oricând...
când vom fi doi: o singură, un singur,
doi fără vreme, fără timp şi loc...
o miră şi un mire laolaltă,
doi despărţiţi de-acelaşi ne/noroc:
doi pumni de ţărnă, dou-altare goale,
sub semnul sfânt al ultimului Joc!