Despre importanţa lucrurilor şi fiinţelor în republică (III)

Da... uite-aşa scrie femeia asta frumoasă, în caietul cu linii paralele şi orizontale, Acolo, pe mirabila şi admirabila margine sudică a mijlocului dintre Moldova de sus şi Moldova de jos! uite-aşa: „Te rog să ierţi că nu te-am aşteptat/ şi am fugit cu-n fante de spatie,/ crezând că mă iubeşte până când/ m-oi dezbăra-ntru veci de poezie!// N-a fost aşa, cum am crezut... a fost/ o glumă proastă, o nenorocire,/ un vis urât...!... Numai nălţimea ta/ îmi poate-aduce pace şi iubire!// Şi numai tu mai ştii să mă îndemni/ definitiv pe calea cea curată.../ doar tu eşti drept şi bun şi ai rămas/ la braţ cu doamna (domnul) Niciodată!// Şi vreau să merg la tine chiar acum.../ şi jur că n-am să fiu (ne)răbdătoare,/ şi-oi învăţa (cu minte, mult, frumos)/ cărări pentru sosirea următoare!// Aşa m-ai îndemnat şi la-nceput,/ dar eu eram cu gându-n altă parte.../ în partea fără tine, tremurând/ şi bucuroasă c-am fugit din carte!//... Te rog (încă o dată) să mă ierţi,/ fără cuvântul tău nu se mai poate!/... Dacă nu poţi, dacă nu vrei, să ştii/ că n-am uitat (vreodată) cum se cade!”//...
Brusc... începe desfăşurarea din jurul punctului Acolo/Atunci... începe un fel de întoarcere în jurul punctului Acum/Aici... un fel de alunecare inversă, o revenire la vulnerabil şi ireversibil... o înfăşurare în jurul prezentului Acesta...!... Da, sigur că da!... Ea, femeia Aceea e femeia Aceasta... care, iată, stă alături de grădiniţa mea suspendată, care-mi pozează pentru Arta Cuvântului... şi mulţumită căreia vreau să scriu cel mai frumos poem pentru cea mai frumoasă zi din viaţă!... Da, sunt în cimitirul Eternitatea... şi nu-mi vine să cred că tocmai pe ea mi-a răsărit-o Dumnezeu în cale!... Ea, cea care scria ce se citeşte mai sus şi care a dispărut din nou, nu ştiu unde, să aplice principiul „cum se-cade”!...
Da, sigur că da!... Încep să scriu! Iată ce scriu: „La prima întâlnire cu mofturile tale,/ te las fără cuvinte, te dau cu baclavale/ şi te mănânc, frumoaso, pe toată şi încet,/ chiar dacă mi se pleacă şi mor de diabet!// La prima întâlnire... (mâine, la fix, ce zici?).../ jucăm toată ciuleandra, jucăm şi bambilici,/ mâncăm sarailie, măcriş, bostan, rahat.../ apoi dăm jos guvernul şi protestăm în pat!// La prima întâlnire, ţi-aduc şi nişte drele,/ le devorăm în şoaptă şi facem jucărele,/ ne aliem de-a dura, lasciv, ca doi glumeţi,/ şi călărim toţi caii din lume, pe pereţi!// Casc lung, visez un patru la scris şi la citire,/ visez că-mi dai papucii, la ultima-ntâlnire.../ La prima întâlnire, te fac dicţionar/ şi caut (toată noaptea) cuvântul cel mai rar!//... (Stai să vezi!)...