Totem (întru memoria lui Sorin Preda, după un an de la plecarea în pământuri)

ce frumoasă erai ce frumoasă erai
timpul meu luneca pe o gură de rai
îţi spuneam poezii şi nimic altceva
ce mai lună era ce mai lună era!

uneori eram înger alteori eram drac
şi ce fluier de os şi ce fluier de fag
adunam licurici şi veneam repeziş
pe înalt pe adânc pe furiş pe costiş

să-i aştern unde stai uite-aşa şi aşa
să visezi minunat şi încet nu cumva
de atunci pân-acu au trecut ehehei
în trecut şi ai lui şi ai tăi şi ai mei

şi credeai că-s aşa şi aşa că-s totem
evadez în ispită iubesc un blestem
şi mereu te visez într-o nuntă pe cai
ce frumoasă erai ce frumoasă erai