Ca mâine vine primăvara (singura şansă) [I]

Ca mâine vine primăvara,/ ca mâine musca dă din coate
ca să ajungă suverană/ şi controloare pe gunoi,
va suge sângele zăpezii,/ va linge oase de ce date,
iar noi ne vom striga, din moarte, toţi voievozii, înapoi!

Sosi-va domnul Alexandru/ cel Bun, să vadă eşafodul?
Desigur! Oare ne va spune/ că suntem blegi şi mameluci?
Desigur! Ne va pune laţul,/ capcana, undiţa, năvodul?
Desigur! Musca noastră, însă,/ ne vindecă de supra/puci!

Fiindcă morga este plină,/ fiindcă Luna este goală
când operaţia-i perfectă, iar pacientul este mort,
ne sprijinim pe bună ziua/ şi bună seara-n catedrală
că nu ştim cine(?) ştim noi cine(!)/ trimite Iuda la raport!

Ca mâine vine primăvara.../ vom fi loviţi în cereale
fiindcă suntem cei din brazdă,/ fiindc-aşa (s)-au învăţat...!
O muscă vestică, enormă/ şi cu priviri hexagonale,
ne va muşca de nas, de coadă,/ de plug, de cântec, de curat!

Sosi-va domnul Ştefan Vodă,/ să ne aşeze pe movilă?
Desigur! Numai dânsul poate/ să mai aducă ce s-a dus...!
Degeaba ne simţim măsura,/ ne facem aripi de şindrilă...!
Cică doar musca are dreptul/ să frece aerul pe sus!

Dar, deocamdată, bunăstarea-i/ doar în hambarele Puterii,
caloriferului îi curge/ aburul rece de pe nări,
plătim de zor minciunărimea,/ ne fandosim printre mizerii,
strângem şurubul şi cureaua,/ măcar s-avem de lumânări!

Sosi-va Ţepeşul? Desigur!/ Că prea s-au înmulţit hârciogii,
muscoiul calcă peste Lege,/ se umflă, bâzâie pe stârv!...
Ca mâine vine primăvara,/ Vlade, şi toţi ţepeşologii
te-or aştepta să-ncepi sfârşitul/ capitalismului de vârf!

Să-i vezi ce moace afişează!/ Ce inflexibili şi ce fleancă!
Se dau mai mari ca viaductul!/ Au feţe de excavator!
Îşi urlă crocodilozinca! Au metri cub de bani în bancă!
Mor de rachiu şi de friptură,/ şi spun că mor pentru popor!