Hărmălaie
(marele război de cunoaştere a matriei de către George Lupu, mare cititor de „nec plus ultra”)
Umblam creanga prin pădure
dar ne şi jucam de-a războiul prin râpi adânci;
era o hărmălaie foarte frumoasă,
de-ţi venea să plângi
sau să râzi,
după cum „făcea” şi urla fiecare:
înainteeeeeee! şi uraaaaaaa!…
şi uitam de mâncare.
Fratele meu şi prietenii mei erau soldaţi ruşi,
„făceau” ca avionul, ca tunul, până răsărea luna;
mă ciuruiau – eram soldatul neamţ
care murea totdeauna;
triste şi plângând mă îngropau toate fetele din sat…
şi apoi plecam cu toţii acasă…
„Unde eşti, copilărie,”
oare unde eşti, hărmălaie foarte frumoasă?
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.