Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Rugăciune în Catedrală (pentru Mihai Eminescu şi Victor Cilincă, în ziuă aniversară)

E clopotul...nu poate altceva
să fie mai curat în calea mea!...
ding-dang!...vesteşte lumii din apoi
că i-a venit norocul înapoi!
 
Mintea întreabă, umblă şi socoate:
oare de ce la naştere nu bate?
de ce nu bate la botez, la nuntă?
viaţa, cumva, o fi aşa măruntă?
 
Chiar naşterea o fi dezîndurare?
o fi (botezul) umbră la splendoare?
nunta o fi cuibar cu pui de lele?...
de ce nu bate clopotul...de ele?
 
La urma urmei, viaţa n-a-nceput
ca o prefaţă la necunoscut?
frica de moarte nu este greşeală
când ne rugăm cu ea în catedrală?
 
când ne rugăm la naştere să nu ne
ferească Dumnezeu de vro minune?
Când cerem botezare şi nuntire,
cum să nu bată clopotul, să mire?
 
Murdar de pâine şi de apă ud,
mănânc pământ, nu mă opresc, aud:
e clopotul...nu poate altceva
să fie mai curat în calea mea!