Poezie şi dulceaţă de cireşe amare (II)

CITEŞTE ŞI: Poezie şi dulceaţă de cireşe amare (I)

Da, mănânc dulceaţă de cireşe amare! Înţelepţii mei prieteni beau ceai de câmp! Cu mâinile tremurânde, moş Ion Mutelcă răscoleşte într-un cufăr vechi şi scoate un maculator la fel de vechi! Şi începe să citească (domol, tulburător, persuasiv) „Un bilet de tren şi o carte de rugăciuni”! Cu moto! Cu nostalgie! Cu smerenie!
 
Moto:
„Şi câinele, prieten bun cu luna,/ ham-ham, păzeşte fluierul de os...
tot mai bătrân, Ion sapă (întruna)/ fântâni adânci, cu gurile în jos,
să aibă apă cine-i fi să vină/ în urma lui, pe singurul pogon...
e vinovat şi n-are nici o vină:/ Ion (în sat) e poreclit Ion...
Şi nimeni nu-i aduce nici o veste,/ că fiul său nu are bani de plic...
şade încet şi caută în zare/ la trenuri încărcate cu nimic!”(I.C.)
 
Demult...acum, acolo, în grădină,/ atent la Tot, atent şi la Nimic,
văz duhul mamei şi văz duhul tatei,/ îngenunchez cu sufletul şi zic:
văzduhul mamei şi văzduhul tatei/...(două altare vii într-un altar)...
leagănă psalmi cu aripi şi adună/ de scris şi de citit, să am habar,
să mă întorc, mai deseori, acasă,/ cu tot ce am, cu tot ce n-am avut,
cu ochii mari de dor şi admirare,/ cu trenul care (încă) n-a trecut!
 
Ei mi-au luat bilet pe toată viaţa,/ loc rezervat la geam, clasa întâi,
să-i văd pe deal, cu sapa şi lopata,/ cum desenează ultimul „rămâi”,
cum desenează pâine pe zăpodii.../ cum sprijină biserica din sat,
să nu se sfarme ziduri şi credinţă,/ şi sfinţii să nu cadă în păcat...
şi cum se duc încet (pe) la morminte,/ să ştie dacă, unde, ce şi cum
s-a petrecut şi (încă) se petrece/ cu mort şi praf şi pulbere şi scrum!
 
Acum...demult, acolo, în ogradă,/ îngenunchez cu sufletul şi zic:
daţi-mi iertare, daţi-mi şi osândă…/ îmi pare mică raza la covrig...
şi aria iubirii mi se pare/ puţină, tristă, searbădă, prea-n scurt
ca să mai cer lumină de la orbul/ alienat şi strigător la surd...
şi aria tăcerii se destramă.../ pun Totu-n carte şi pun cartea-n plic...
mă dor genunchii, mă apasă cerul,/ mă pregătesc de marele Nimic!
 
Acolo...în ogradă şi-n grădină/ cu Tot şi cu Nimic, demult...acum,
icoana mamei şi icoana tatei/ stau singure, la margine de drum:
o mamă purtătoare de iubire/ şi-un tată purtător de biruinţi...
opinci, casâncă, bertă şi pestelcă,/ trudă şi lacrimi fără de arginţi...
aceasta-i bătătura părintească:/ lutul din ce-i şi lutul din ce-a fost
biletul meu înspre copilărie.../ în rest: pe dinafară, pe de rost...!...
Un dus-întors, o arie înaltă:/ punct zero (a)sfinţit de buni, ne-buni...
acesta-i locul meu de închinare,/ aceasta-i cartea mea de rugăciuni!