Fasole şi respect (pastel de post... restant)

De azi... e dezlegare la fasole,
la baraboi, la burcă, la rahat...
la tot ce se mai poate până unde
toţi imbecilii noştri au scuipat!

Aşa se poartă-n ţara asta sfântă,
păscută de nemernici şi bigoţi,
de adormiţi la toacă, de lichele...
ai vrea să-i dai uitării, dar nu poţi!

Aştepţi, din dezlegare-n dezlegare,
un predicat divin, un subiect
specialist în cuie şi în ţepe,
să dea şi-o dezlegare la respect!

Să smulgă lenea de la talpa ţării,
somnul din vis, rugina din ghivent,
s-articuleze dezarticulaţii
cultivatori de mentă-n parlament!

De azi... se pune lacăt la ouţe,
la muşchiuleţ, măiuţ şi lăptişor,
la piept şi la femur de păsărică...
să vezi ce fantomatic şi uşor

devii în bătălia cu târtanii
şi cu tălâmbii fără dumnezeu,
cu cicisbeii unsuroşi, cu boşii
prinşi în untură până la bombeu!

Când te cuprinde sila de fasole
şi pofta de rasol, chiar nu-nţelegi:
strigi ura! strici lăcata, dai năvală
în contratimp cu lege şi câşlegi!

Porneşti în grabă fabrica de cuie
şi cea de ţepe... o să te cruceşti
cu ce viteză poţi salva respectul,
timpul şi menta ţării româneşti!