Prima poezie catedrală

(basme)

de mâine a vrut chiar să plouă de ieri va începe să ningă
de când totdeauna doar astăzi mai este ceva să se stingă

de astăzi a fost lună plină cum pline sunt mâinile tale
de farmecul fără oprire când scrii poezii catedrale

şi totuşi mai bântuie somnul fântâna şi sunetul ierbii
şi poate că astăzi e ziua în care s-apropie şerpii

dar tu nu mai ştii că uitarea îmi trece încet prin ogradă
şi vrea să mă ia până unde cuvântul nu vrea să mă vadă

de astăzi porneşte să bată în clopote lamura lumii
căci frica rămasă-i departe şi frică de frică nici nu mi-i

rămase-s în urmă doar basme şi ierburi amare şi crude
dar nimenea astăzi nu crede şi nimenea azi nu aude

măcar fătfrumosul cu lacrimi din luna atâta de nouă…
de ieri va începe să ningă de mâine a vrut chiar să plouă