Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Rechizitoriu (bătaie silnică... pe viaţă)

!ai ostenit? nu-i vreme de hodină!
nu te strâmba! cred că mai e puţin!
mergi mai încet, dar mergi! vrei osanale?
vrei rugăciune? vrei să mă închin?
vrei temenele? vrei să te aplaud?
ce? ai vro boală? (n)-ai altă ceva?
dacă nu mergi, te dau în judecată
ş-ai să primeşti pedeapsa cea mai grea:
bătaie sfântă/silnică, pe viaţă,
să nu mai uiţi: eşti scumpătatea mea!

!eu ţi-am turnat distrugătoare-n sânge!
sunt vinovat şi recunosc: regret...
dar ţi-amintesc: tu mi-ai cerut otrăvuri,
tu m-ai grăbit când eu voiam încet,
tu mi-ai cerut să venerez iubirea,
să fiu mai scump, mai tandru, mai curat
decât oricine din această lume,
să nu fiu ne/greşit, nici cum/pătat!...
sigur că da, m-ai dat balsam la toţi,
ş-acu te plângi şi spui că nu mai poţi?!

!te rog frumos: încearcă şi pricepe
că (fără tine) n-am cum să ajung
tocmai la capăt... hai, că ne aşteaptă...
şi va să stai cât vrei... mult... îndelung...
şi nimeni-nimeni n-o să te oprească
din stare... jur pe cruce şi pe stea:
tu vei rămâne până, până, până...
ă-hă-hă-hăăăăă... doar scumpătatea mea!...
hai... te implor... arată-mi că îţi pasă...
hai... inimuca mea putregăioasă!