A treia poezie catedrală
(legendă)
Ooo, sărmana, bate doar de frică
şi se zvârcoleşte fără milă
sub călcâiul doamnelor de pică,
parcă vrea să vieţuiesc în silă!
Ooo, sărmana, tremură ascunsă
într-un foc bizar, fără cuvinte,
fâlfâie cum fâlfâie o frunză,
nici nu tace şi nici nu se prinde!
Ooo, sărmana, nu mai are sânge,
însă merge pe uscat şi face
hodoronc! şontâc! şi parcă strânge
în război medalii pentru pace!
Am găsit-o singură-ntr-o seară,
năclăită-n foame şi-aşteptare,
şi fuma şi nu voia să moară…
Ooo, sărmana, crede că mai are!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.