Look...şi balamuc (elegie pe Scara/Oschi)

Aceasta-i scara cea mai tristă:/ e scara cu analfabeţi...
analfabeţi cu poartă-n casă,/ cu diplomă de proşti, cu ştaif...
cu mură-n gură, cu orgoliu,/ cu iz de mulţi şi mari şi tari...
experţi în urlet şi-n dărmare/ şi-n (prea)greţosul „laif is laif!”
 
Nu au ce face...toată ziua/ se învârtesc prin dezacord,
prin pleonasme, prin cartoafe/ şi prin mocirla lui facebook...
fumează, cască pe tânjală,/ apreciază cu prost-gust,
umbresc pământul într-aiurea,/ se-ntrec în look şi-n balamuc!
 
Şi se reped la ferăstraie,/ cu sârguinţă, cu aplomb,
cu aer de vandali, cu morgă/ de daţi în crucea mamei lor...
şi dă-i...şi luptă...şi sfărâmă.../ zilele cad din calendar,
toţi sfinţii cad din cer, din schemă,/ şi cade pasărea din zbor!
 
Sunt paraleli cu politeţea,/ fac alergie la bun-simţ,
sugrumă orice cuviinţă,/ se dau duri, acri, dorobanţi...
sunt otova-n veşminte, ţipă/ măscări pe sus, pe jos...oricând
sunt gata să stârnească scârbă/ cu gesturi şi delir de fanţi!
 
În fapt...ei sunt nişte lichele,/ nişte colţari libidinoşi,
nişte valeţi ai mârşăviei,/ nişte ilustre căzături,
nişte haiduci trecuţi prin şcoală/ ca nişte răţoiaşi prin smârc...
bieţi scuipători pe crucifixe,/ pe rugăciune şi prescuri!
 
Plătesc tribut ticăloşiei,/ se dau în stambă, fac figuri,
fac fiţe-fiţe şi grimase,/ fac tura-vura şi flic-flac,
se izmenesc şi ricanează,/ au pile-n rai şi-n iad...stau drepţi
în solda unui zeu nemernic,/ zevzec şi sadic...tot un drac!
 
Îl ştiţi, desigur, foarte bine:/ cine-i, ce e...şi ce hram poartă...
e-un terorist pe Scara/Oschi,/ îl auziţi şi-l şi vedeţi
cu ferăstrăul şi ciocanul.../ are şi coarne, nu vă iartă...
fugiţi, fugiţi...aceasta-i Scara/ cu Monştri şi Analfabeţi!