La capăt, acolo... (catharsis)

La deal, tot la deal, că la vale-i târziu,
nu vrea să ne vadă!...
La capăt, acolo, pe culme-am să fiu
cu doamna livadă!

Cu doamna livadă, aceea, de-atunci,
de-o samă cu mine!...
Aveam şapte taine şi zece porunci...
şi zile puţine!

Aveam ochii mari şi curaţi şi adânci
de-atâta uimire!...
Era să (nu) plâng şi era să (nu) plângi:
mireasă şi mire!

Ceresc de frumos... fără grijă, cu toţi,
cu taica şi muma!...
Ecouri de horă şi doină şi roţi
s-aud pân-acuma!

S-aude mirosul de ploaie şi grâu,
de turte pe plită!...
O stea, două stele...doi cai fără frâu...
livadă-nflorită!...

Şi greu, şi mai greu... nu se ştie alt fel
de cale spre roadă!...
Osârdie-n lacrimi, nădejde-n tunel
de vis şi rocadă!

Nimica nu-i pur, nu-i nimica murdar,
nimic nu se cere!...
O viaţă-n suire spre zare-n zadar,
spre altă durere!...

Din carte-n caiet... din hotar în hotar...
lumină-n odoare!...
Aşa... să-nvăţăm şi să fim în habar
că moartea nu doare!