Drept strâmbă, drept dreaptă...

E foarte aproape, e mult mai aproape/ decât am crezut c-o să fie vreodată!/ Atât, doar atât, întind braţul şi-i prind/ înaltul tăcut şi lumina curată!//... Căci altele-s reci şi sunt foarte departe/ şi n-au cum să-şi facă prezentul aproape!/ şi-s chiar şi murdare, chiar n-au de ales:/ nimic nu le cere, nimic nu le-ncape!//...

I-am spus c-o aştept... şi-o aştept şi acuma,/ când parcă-i aiurea orice aşteptare.../ şi când orice licăr şi urmă de vis/ abia mai surâde şi-abia mai răsare!//... Şi-a zis c-o să vină când toate-or să fie/ de mult şi zadarnic şi pururea stinse!/... A zis şi m-a dat demâncare la zei,/ la flăcări întinse, distinse, destinse.../ la rugul grozav al uitării m-a dat/ şi-a râs cu smerire de naltă şi sfântă,/ aşa, ca să-mi fiu ritual-holocaust,/ aşa, ca să-mi pară că-i stearpă şi-nfrântă!//... N-a plâns nici un strop, i-a fost frică pesemne/ să nu piară vraja, să nu stingă focul,/ să nu creadă lumea că nu mă mai vrea,/ că-mi taie mirarea şi-mi surpă norocul!//... Să nu se-nţeleagă nimic mai frumos/ decât că această-ntâmplare nu poate/ să-mi calce pe suflet, s-a dat într-un vis/ drept singura-mi noimă de viaţă şi moarte,/ s-a dat drept iubire, s-a dat drept amantă,/ s-a dat drept mireasă, drept strâmbă, drept dreaptă.../ s-a dat jos din locul pe unde (n)-o văd/ şi-a spus că şi ea tot pe rug mă aşteaptă!//... A spus că şi eu pot să plec şi s-o caut/ când toate-or să fie de-a pururea arse,/ că şi ea-i n-acelaşi sublim holocaust,/ dar are amurgul cu flăcări întoarse.../ şi n-are nicicând vreun motiv să nu creadă/ c-om fi laolaltă, acolo, în capăt.../ c-om fi cea Doime (cu literă mare)/ când n-o să-mi mai pară că pierd ce-am să capăt!//...

Desigur, i-am dat şi-i mai dau cea crezare,/ i-am dat şi-i mai dau cea cumplită dreptate.../ mă uit, mă tot uit... ce frumoasă Uitare/ şi cât de aproape-i supremul Departe!//... Desigur, n-am cum să nu cred că se poate/ această visare să-mi fie o farsă/ şi-o rea arătare...n-am cum să nu-mi pese/ că sunt doar un Ars şi că ea-i doar o Arsă!//...

Drept strâmbă, drept dreaptă... drept fără de care/ aceste cuvinte-ar cădea de pe filă,/ aceste nădejdi s-ar sfărma-ntr-o secundă/ umplută cu Tot, cu Nimic şi cu Milă!//... Şi-aceste strigări şi rugări de pe ruguri/ s-ar pierde-n nonsensuri şi-n scâncete goale!//... Mă vede şi-o văd...cred că-i vremea să-nceapă/ ce-aşteaptă şi-aştept din Cuvinte Egale!//...

E foarte aproape... e mult mai aproape/ decât am crezut c-o să-mi fie vreodată!/ Atât, doar atât, întind braţul şi-i prind/ înaltul Tăcut şi lumina Curată!//...