Primul şi ultimul ceaslov (despre noroc)

Sigur că da, vine norocul să mă bată
şi să mă ducă sclav în paradisul mov...
nu iau nimic, şi nici nu cred că am nevoie
decât de primul şi de ultimul ceaslov!

Adică singurul, că altul nu există,
şi nici n-a fost, şi nici nu cred că va mai fi...
doar începutul şi sfârşitul... şi-ntre ele
doar un balans între-a muri şi-a nu muri!

Sigur că da, este frumos: facerea lumii,
la, la, la, la... "eu" alungat din punctul mov...
să-ncerc să-nvăţ că toata viaţa mi-i să caut
şi să arunc afară piatra din pantof!

Sigur că da, este urât sfârşitul lumii
când, chiar acum, am terminat de azvârlit
această piatră nestemată, de-ncercare,
de măsurat nimic plus/minus infinit!