Un fel de cutie poştală închiriată de Dumnezeu

(despre două doamne)

Tulbură şi tulburătoare,
doamna K trece prin spaţiul de unică folosinţă
al sufletului meu;
tulbură, fiindcă nu mai găseşte nici o scrisoare
în cutia poştală închiriată de Dumnezeu;
tulburătoare, pentru că aşa a lăsat-o aici
gândul de unică folosinţă al mamei sale,
deoarece miroase a noapte plină cu licurici,
a rugăciune printre greieri uitaţi în catedrale.

Am cunoscut-o pe doamna K într-o seară;
zicea că miros a ploaie de veşnică folosinţă
în sufletul său;
eram cu doamna Lu – superbolă şi bizară,
tulbură la bine şi tulburătoare la rău;
eram cum sunt şi acum:
un fel de cutie poştală închiriată de Dumnezeu;
doamna Lu mirosea a poezie uitată pe drum
şi căuta loc de veci în timpul de unică folosinţă
al sufletului meu.